Adela Vasiloi - Fluturasul
Ca fluturii eterici –Talente consumate,
Efemeride suntem si naiba sa ne ia!
În cerc sedem turceste
Cu cesti frumos pictate
Si picuram cu versuri în drojdii de cafea!
Iar lampile albastre
Transforma-n nestemate
Aceste picuri rare, ce stralucesc pulsat
Si noi privim bezmetic
Safire, diamante,
Ce-n suflete las urme si rani de neuitat!
Dar vine dimineata
Si vraja se destrama –
Se stinge stralucirea, nimic n-a mai ramas…
Extazul, bucuria
Si vinul de la crama
Au ars, lasând poetii cu lacrimi pe obraz.
Iar steaua-n spatii sumbre –
De biblioteci batrâne,
Nu poate sa-mi aprinda nici o scânteie-n piept,
Îmi iau iaurtul searbad,
Si, resemnat, pe mâine
Las basmul cel de vraja – fidelul meu adept.
Ah, sper sa vina iara,
Dar sortile sunt crude,
Un fluturas eteric – poveste de o zi,
Iar în lumina zilei -
Sic tranzit gloria mundi…
Si se prea poate, scumpe, ca nu vei mai veni!
Aprindeti lampi albastre
În fiecare seara,
Cu sufletul la gura si chipul chinuit,
Poetii stau în tihna
Sperând ca sa apara
Un fluture albastru, desprins din infinit.
