Ce iertator si bun ti-e gandul, in preajma florilor plapande!
Rad in gramada: flori de nalba si albe flori de margarint,
De parc-ar fi cazut pe straturi un stol de fluturi de argint,
Sfioase-s boltile spre sara, si mai sfioasa-i iasomia:
Pe fata ei neprihanita se-ngana-n veci melancolia
Seninului de zare stransa, si-n trandafiri cu foi de ceara
Traiesc mahnirile si plange norocul zilelor de vara.
Atatea amintiri uitate cad abaute de-o mireasma:
Parca-mi arunc-o floare rosa o mana alba de fantasma,
S-un chip balan lang-o fereastra rasare-n fulger si se strange ...
De-atuncea mi-a ramas garoafa pe suflet ca un strop de sange.
Ca nalba de curat odata eram, si visuri de argint
Imi suradeau cu drag, cum rade lumina-n foi de margarint,
Si dulci treceau zilele toate, si-arar dureri dadeau ocoale ...
Ah, amintirile-s ca fulgii ramasi uitati in cuiburi goale!
DIMITRIE ANGHEL
