- Ştii, când m-ai trezit,
tot cerul era plin de fluturi
- Aşa e dimineaţa,
când de vise trebuie să te scuturi
- Din când în când, unii se aşezau...
Dar numai pe florile de zăpadă
- Şi nimeni în afară de tine
nu mai dormea ca să-i vadă
- În genunchi, pe acele palide flori,
Îl rugau pe Dumnezeu
să le mai ia de pe aripioare
nişte culori
- Ceva, ceva, am auzit,
dar am crezut că este un ciripit
- Dumnezeu, atunci, i-a întrebat:
"De ce să vă iau de pe aripioare
culorile pe care Eu vi le-am dat?"
- Şi fluturii ce-au răspuns?
- Că " Nouă, Doamne,
o pulbere de argint ne este de-ajuns
Dar cu florile nu-i aşa,
ele, primăvara, îşi doresc
altceva.
