joi, 2 iunie 2011

Încrezute şi frumoase

Încrezute şi frumoase

Încrezute şi frumoase,
printre ronduri risipite,
trei gerbera arătoase,
s-au pornit pe turuite:

- Ia te uită, ce lalele !
Doar boboci cât degetarul.
N-au găsit nimic în ele,
viespile căutând nectarul.

Panseluţele-s prea mici,
ce să mai vorbim, surată ?
Poate doar nişte pitici
le-ar dori pentru o fată.

- Nici narcisele nu-mi plac,
Prea aruncă-n jur miroznă !
Zise una sub cerdac:
- S-o miroşi ? Asta da poznă !

- Fetelor, ce ziceţi oare ?
Trandafirul de-l alegi,
sigur, e frumos, dar doare
şi te-nţepi când îl culegi.

Au ţinut-o, zi lumină,
luând la rând pe fiecare.
Pe-nserat zic: - Din grădină
suntem cea mai mândră floare.

Cât bârfesc -deh, lungă-i boala-
vântul trece în tăcere
şi le scutură petala,
doar cu-o mică adiere.

Sunt de tras învăţăminte
la aşa o întâmplare:
”Doar de-a ta îmbrăcăminte,
grijă să îţi faci ca floare!”