de Rainer Maria Rilke
Rozul cine-l primi? Cine a ştiut
că se adună-n florile boltite?
Ca poleieli cu aurul pierdut,
care se dezroşesc, că-s folosite.
Şi pentru aşa un roz, nu cer răsplată.
Rămâne-n aer, surâzând, sau cum?
Sunt îngeri care-l vor primi îndată
ce piere, generos ca un parfum?
Sau poate-l părăsesc aşa uşor,
de ofiliri să nu afle nicicând.
Însă sub roz, un verde ascultător
ce ştie tot, acum păleşte blând.
