Poveste cu fluturi

Cei trei fluturi – Iubirea dintre frati

Au fost odată trei fluturi: unul alb, unul roșu si unul galben. Ei se jucau la soare si zburau veseli din floare în floare. \Și nu oboseau deloc, ața le plăcea jocul. Deoadată însă, veni ploaia. Ei voiră să zboare acasă, dar casa era departe. Ce să facă acum, bieții fluturași? Zburară repede la o floricea, la laleaua cea galbenă și îi ziseră:
- Dragă lalea, deschide-ne floarea ta, să ne ascundem în ea, că ne omoară ploaia.

Laleaua privi pe rând la cei trei fluturași si apoi răspunse:
- Celui galben si celui roșu le voi deschide, căci ei seamănă la culoare cu mine, dar pe cel alb nu îl primesc, pentru că el nu seamănă cu mine.
-Îți multumim de așa primire. Dar aăa nu voim să intrăm la tine, dacă nu îl primesti și pe fratele nostru  cel alb. Rămîi sănătoasa, ziseră ei .
Ploaia se făcea tot mai mare. Fluturii zburară la crinul cel alb, și îi ziseră:

- Dragă crinule, deschide-ne floarea ta, ca să ne adăpostim în ea de ploaie.
- Pe cel alb îl primesc cu bucurie, că e alb la culoare ca și mine, dar pe ceilalți nu vă primesc.
- Dacă nu-i primești și pe frații mei, atunci nici eu nu vin la tine. Mai bine să fim udați cu totii decât să ne părăsim unul pe altul, zise fluturașul cel alb.
Astfel, fluturașii zburară mai departe.

Soarele, care era ascuns în dosul norilor, văzu bunătatea celor trei fluturași și se bucură că țineau atât de mult unul la altul. De aceea, el ieși dintre nori si alungă ploaia.
Peste puțin aripile lor se uscară, iar trupușorul lor se incălzi.Cei trei fluturi zburară acasă și se culcară fericiți!